În ultimii doi ani m-am redescoperit, m-am concentrat pe puterea energiei pozitive, care te poate ajuta să privești viața dintr-o altă perspectivă, să îi cunoști frumusețile și să pui preț pe relațiile interumane adevărate, nu pe iluzia socializării pe Facebook. Astfel, în 2016 am parcurs zeci sau sute de kilometri pe jos și am aflat că plimbarea asta zilnică, chiar și prin aglomerația orașului, este o modalitate prin care te poți conecta la propriile gânduri, în timp ce te relaxezi, privești în jur și asculți muzică. Și uite așa, ajungi să îți pui întrebări despre tine, despre ceilalți, despre ce îți dorești cu adevărat și ce înseamnă de fapt concepte uzate precum cel de fericire, împlinire sau libertate.
Astfel, cred că mulți dintre noi ne reprimam nevoile și dorințele, conformându-ne
și lăsându-ne influențați de cerințele inopinate de către societatea actuală,
care sunt calea sigură spre neîmplinire și nefericire. Cuvinte și cerințe
repetate zilnic în copilăria fiecăruia își pun amprenta și se observă în viața
adultă, fără să realizăm că ne punem bariere și nu mai știm cine suntem cu
adevărat. Cine nu a auzit când era copil expresii precum: trebuie să faci x lucru, dacă vrei să ajungi y? Iar peste 20 de
ani, când ajungi să te confrunți cu situații în care trebuie să alegi între
două lucruri sau să îți dai răspunsuri legate de traseul tău, fie personal, fie
profesional, gândurile transmise de către părinți, s-ar putea să te împiedice
să te asculți și să afli ce te face pe
TINE fericit. Îți vei pune bariere și vei urma calea sigură în percepția ta,
doar pentru că așa e normal, așa fac toți sau că astea sunt presiunile
sociale. Dar oare asta te va face cu
adevarat să te simți împlinit?
Nu am o statistică exactă, dar am auzit de foarte multe ori în jurul meu expresii
precum: De-abia aștept weekend-ul,
de-abia aștept să plec în vacanță, am tot dat snooze la alarmă, of, iar este
luni, nu se mai termină ziua asta? etc. Ce concluzie pot să trag din toate
vorbele astea, este că, dorim să fim liberi dar ne este teamă să spunem asta,
pentru că vom fi judecați de cineva care, cel mai probabil, își dorește același
lucru. Și totodată, că nu ne-am citit gândurile și am ales anumite trasee, doar
pentru că ne oferă siguranță, chiar dacă ne sacrificăm împlinirea de sine. Dar
cum ar fi să dăm la o parte toate aceste prejudecăți, influențe și cerințe de
la cei din jur, să ne descoperim pe noi, să avem încredere în potențialul
nostru și să alegem o ocupație pe care o facem din plăcere, din pasiune? Să ne
trezim plini de energie în fiecare zi și să spunem că azi vrem să dăm mai mult
din noi, să evoluăm și să le aducem și celor din jur bucurie prin ceea ce facem
și prin pozitivismul pe care, inevitabil, o să îl transmitem. Nu sună cumva a
împlinire?!
Dar, înainte de toate, să învățăm să ne autoanalizăm și să ne încărcăm de
energie pozitivă. Și apoi, să exersăm zilnic, să împărtășim celor din jur
gânduri pozitive și să fim atenți la nevoile lor, dar și la ale noastre. Iar
când avem o zi proastă, să ne aducem aminte de momentele bune și să apreciem ce
avem bun în jurul nostru. Să ne respectăm, să ne facem câteva plăceri zilnic și
să nu desconsiderăm puterea și importanța relațiilor interumane în evoluția
noastră.
La câți mai mulți kilometri parcurși!